Consecințele dezechilibrului muscular: Sindromul încrucișat superior și inferior

În prezent, în domeniul fizioterapiei, întâlnim din ce în ce mai des tulburări funcționale ale sistemului musculo-scheletic, pe care le denumim sindrom încrucișat superior și inferior. Aceste sindroame, sunt rezultatul unui dezechilibru muscular, între grupele musculare suprasolicitate și cele slăbite. Consecințele lor sunt o postură deficitară, durere și funcționalitate redusă a sistemului musculo-scheletic.

Nu este doar o problemă estetică sau funcțională; dezechilibrul netratat, poate evolua în tulburări grave de mișcare. De aceea, diagnosticul precoce și fizioterapia țintită, sunt cheia revenirii la o mișcare sănătoasă și funcțională.

Dezechilibrele musculare

Dezechilibrul muscular, sau dezechilibrarea, apare ca urmare a suprasolicitării unilaterale a sistemului musculo-scheletic, fie din cauza unui antrenament sportiv specific, fie a unui stil de viață incorect cu predominanță a mișcărilor repetitive.

Este un dezechilibru funcțional între două grupe musculare principale – cele posturale (tonice), care tind să se suprasolicite și să se scurteze, și cele fazice, care sunt predispuse la slăbire.

Dezechilibrul muscular crește, de asemenea, riscul de accidentare, în special în zonele în care structurile deja slăbite, sau funcțional defectuoase, sunt suprasolicitate în mod repetat. Această afecțiune poate fi cauzată nu numai de lipsa de exerciții fizice, ci și de utilizarea repetitivă a anumitor grupe musculare, ceea ce este, de asemenea, un fenomen frecvent în rândul sportivilor.

Dezechilibrul poate apărea și în cazul unei încărcături de antrenament setate incorect, în care anumiți mușchi sunt supraactivați, în timp ce alții rămân pasivi și insuficient implicați. Mușchii posturali scurtați pot inhiba, de asemenea, activitatea mușchilor slăbiți, reducându-le capacitatea de a răspunde chiar și la antrenamentele de forță țintite.

Acest lucru poate duce la modificări subtile ale poziției corpului, care duc la stres nefiziologic asupra articulațiilor și tendoanelor. Aceste dezechilibre pe termen lung, pot provoca modificări structurale ale sistemului musculo-scheletic și pot duce chiar la boli degenerative.

Sindromul încrucișat superior (Upper Crossed Syndrome)

Sindromul încrucișat superior afectează coloana cervicală și toracică, umerii și scapula.

Un pacient tipic, este o persoană cu un loc de muncă sedentar, care stă într-o poziție aplecată pentru o perioadă lungă de timp, cu capul înainte și spatele cocoșat. În acest caz, flexorii profunzi ai gâtului, părțile inferioare și mijlocii ale mușchiului trapez și mușchiul serratus anterior (m. serratus anterior) sunt slăbite.

Dimpotrivă, mușchii ridicători ai scapulei (m. levator scapulae), mușchii pectoral major și minor (m. pectoralis major et minor) și partea superioară a mușchiului trapez sunt scurtați și suprasolicitați.

Se manifestă prin postura capului împins în față, umerii încovoiați spre interior, mobilitatea limitată a omoplaților, respirația perturbată, dureri de gât, umeri și cap (adesea de natură tensională).

Pe termen lung, sindromul încrucișat superior poate contribui la dezvoltarea sindromului cervicocranian, a sindromului cervicobrahial și chiar poate afecta funcția membrelor superioare.

Sindromul încrucișat inefrior (Lower Crossed Syndrome)

Sindromul încrucișat inferior se manifestă de obicei la nivelul coloanei lombare, pelvisului și articulațiilor șoldului. Ca și în cazul sindromului încrucișat superior, cauza este efortul cronic necorespunzătoare, adesea cauzat de statul prelungit pe scaun, sau de antrenamentul necorespunzător.

Mușchii scurtați sunt mușchiul iliopsoas (m. iliopsoas), mușchiul rectus femoris (m. rectus femoris) și mușchiul erector spinae (m. erector spinae). Mușchii abdominali și fesieri sunt slăbiți. Tabloul clinic arată astfel: creșterea lordozei coloanei lombare, pronație pelviană, slăbirea stabilității trunchiului, durere în regiunea lombară și un risc crescut de deteriorare a discurilor intervertebrale.

Principiile terapiei

Tratamentul ambelor sindroame în cadrul fizioterapiei are ca scop restabilirea echilibrului muscular prin relaxarea mușchilor hiperactivi (scurtați), folosind tehnici ușoare, stretching, eliberare miofascială sau dry needling, activarea mușchilor slăbiți, în special folosind exerciții specifice, contracții izometrice și reprogramare neuromusculară.

Terapia își propune, de asemenea, să îmbunătățească controlul postural și abilitățile motorii prin practicarea unei posturi corecte în timpul șezutului, al statului în picioare și al mișcării. Este important ca fizioterapia să nu fie doar pasivă, ci mai ales activă.

Cea mai bună prevenire a sindroamelor încrucișate este menținerea unui stil de viață activ, cu accent pe antrenament echilibrat. Exercițiile funcționale care întăresc abdomenul, îmbunătățesc mobilitatea și coordonarea, ar trebui să facă parte din rutina dvs zilnică.

Ergonomia corectă a locului de muncă, pauzele frecvente în timpul șezutului și menținerea conștientă a unei posturi verticale sunt, de asemenea, importante. Micile schimbări în rutina zilnică pot afecta semnificativ calitatea vieții și pot preveni durerea cronică.