
O articulație mică, care poate provoca probleme mari: articulația temopromandibulară
V-ați gândit vreodată că această articulație discretă, poate provoca mult disconfort în cazul unei tulburări cronice? Migrene și dureri de cap, țiuit în ureche (tinitus) sau sensibilitate dentară. Vestea bună este că rata de succes a tratamentului cu reabilitare adecvată, este cu adevărat ridicată. Vom trece în revistă anatomia, etiologia și opțiunile de tratament și vom descrie și exerciții practice pentru tratamentul la domiciliu.

Anatomia și (dis)funcția articulației temporomandibulare
Articulația temporo-mandibulară (ATM), sau articulația maxilarului, este o articulație compusă, pereche și conectează maxilarul inferior mobil (sanie) cu osul temporal imobil. Totodata, o includem printre cele mai complexe, dar și cele mai stresate articulații ale corpului uman, datorită activității sale constante în timpul mestecatului, vorbirii sau expresiilor faciale. Ne permite să deschidem gura, să închidem gura și să executăm mișcări înainte, înapoi, sau în lateral.
Dacă este în stare bună, nu trebuie să ne limiteze în niciun fel, iar în timpul funcționării sale nu trebuie să simțim nicio durere, rigiditate, limitare a deschiderii gurii (ar trebui să putem deschide gura până la trei degete, fără probleme) sau fenomene sonore (pocnituri).
Tulburări temporomandibulare
Tulburările temporomandibulare sunt o problemă multifactorială iar diagnosticul lor nu este ușor. Prin urmare, cel mai bine este ca problema să fie abordată holistic și rezolvată multidisciplinar.
Cauzele apariției acestor tulburări sunt diferite. Uneori apare și secundar, ca simptom asociat al unei alte boli. Este obișnuit ca persoanele care suferă de una dintre tulburările ATM să raporteze migrenele și durerile de cap, ca simptom însoțitor.
În plus, pot apărea dureri sau țiuit în ureche, dureri în zona maxilarului însoțite de rigiditate și sensibilitate crescută la frig, probleme la înghițire sau sensibilitate dentară. Diagnosticul diferenţial complex este important, deoarece există relaţii funcţionale între segmentele individuale, care se influenţează reciproc.
Putem înțelege această legătură din următorul exemplu. Există o relație funcțională între ATM, cap, coloana vertebrală cervicală și toracică, unde părțile individuale sunt dependente una de cealaltă. De exemplu, dacă o persoană suferă de o poziție greșită a capului împins înainte, pe termen lung, ATM poate fi afectată de asemenea. Nu numai o tulburare a coloanei cervicale, ci și o poziție schimbată a capului poate afecta ATM. Poziția maxilarului și a limbii, pe de altă parte, poate afecta coloana cervicală. Dacă coloana cervicală este afectată ca parte a terapiei, durerea în mușchii masticatori va scădea și intervalul de mișcare a ATM va crește.
Clasificăm tulburările temporomandibulare în trei grupe, care sunt tulburări ale mușchilor masticatori, (de exemplu, tendinită, contracturi, spasme), tulburări articulare (degenerare, legate de osteoporoză sau artrită) și tulburări de deplasare a discului. Este important să se diferențieze tipul de tulburare și să se adapteze terapia și măsurile în consecință. Un kinetoterapeut cu experiență poate folosi mai multe proceduri atunci când se confruntă cu disfuncția ATM, cum ar fi tratamentul fasciei, presiunea, terapie fizică, mobilizarea sau exercițiile asistate.
Vestea bună este că în majoritatea cazurilor (85-90%) această problemă poate fi rezolvată cu un tratament non-invaziv, conservator. Vom descrie cum puteți efectua autoterapie pentru a îmbunătăți mobilitatea și gama de mișcare a articulației maxilarului.

Exerciții de efectuat acasă
După cum am menționat, există modalități sigure prin care vă puteți ajuta să rezolvați această problemă. De exemplu, apăsați punctele cu o ușoară rotire pe locurile dureroase ale mușchilor masticativi. Puteți masa și din interiorul obrazului.
Am menționat exercițiul numit relaxare postizometrică (PIR) în articolele anterioare. Deci este o alternanță de tensiune și relaxare. În PIR este utilizată respirația direcționată.
Mușchii masticatori sunt segmente expiratorii-inspiratorii, ceea ce înseamnă că expirarea facilitează (activează) iar inhalarea inhibă (suprimă) acești mușchi. Folosind metoda PIR, spasmele musculare (în principal punctele de declanșare) și tensiunea musculară crescută sunt îndepărtate.
Exercițiul se desfășoară în următorii pași. În primul rând, obținem pretensiune (cu expirație) prin aplicarea contrapresiunii asupra degetelor așezate pe maxilar în funcție de direcția pe care dorim să o tratăm. Fie că este vorba de o mișcare înainte (degetele pe bărbie), în jos și în sus-deschiderea gurii (degete/palma sub bărbie și invers pe dinți), sau lateral în părți (degete/palma pe partea laterală a maxilarului). Timp de 5-10 secunde creăm o rezistență ușoară în direcția opusă. După această fază, eliberăm și apare următoarea relaxare (inspirația).
Această procedură se repetă din poziția rezultată. Nu uităm de inspirație și expirație, ceea ce crește eficiența. Acest exercițiu este recomandat a fi practicat câte trei repetări, de trei ori pe zi.