Propriocepția, al șaselea simț al omului

Propriocepția, sau conștientizarea pozițională, ne permite să percepem unde se află părțile corpului nostru în spațiu, cum se mișcă și cum sunt încărcate. Este esențială pentru mișcarea lină, stabilitate și prevenirea accidentărilor. Dar ce înseamnă pentru noi, atunci când propriocepția nu funcționează corect?

Cum funcționează propriocepția?

Propriocepția este mediată de niște terminații nervoase speciale numite proprioceptori, care se găsesc în mușchi (fusuri musculare), tendoane (organele tendinoase Golgi), articulații (corpusculi Ruffini și Pacinian) și piele.

Acești receptori monitorizează constant tensiunea, poziția și mișcarea, raportând creierului în detaliu ce se întâmplă în corp. Pe baza acestor informații, creierul controlează activitatea musculară și stabilitatea posturală, astfel încât corpul să poată răspunde corespunzător la forțe externe extreme.

Tulburare de propriocepție

Problemele proprioceptive pot avea un impact semnificativ asupra sănătății musculo-scheletice, așa cum au confirmat mai multe studii neurofiziologice. De exemplu, acestea indică o relație strânsă între durerile de spate și funcția proprioceptorilor și mecanoceptorilor localizați în coloana vertebrală. Pacienții cu dureri cronice de spate prezintă adesea deficite în anumite aspecte ale propriocepției.

Abilitățile proprioceptive ale unei persoane se pot deteriora din mai multe motive. Cele mai frecvente sunt leziunile traumatice, cum ar fi entorse sau luxații, sau o leziune a ligamentului încrucișat anterior (LCA) din genunchi, ceea ce duce la o activitate reflexă redusă a mușchilor ischiogambieri și la o percepție afectată a mișcării și poziției articulațiilor.

Unele boli, în special afecțiunile articulare inflamatorii sau degenerative precum osteoartrita, au consecințe la fel de grave. Vârsta este, de asemenea, un factor important, deoarece odată cu înaintarea în vârstă se observă o scădere a proprioceptorilor și o diminuare a eficienței conducerii nervoase, ceea ce se manifestă prin slăbirea coordonării și pierderea echilibrului.

Alți factori de risc includ sindromul de hipermobilitate, o afecțiune în care percepția mișcării este afectată, în special la nivelul articulațiilor genunchiului, care sunt mai predispuse la instabilitate.

Propriocepția este, de asemenea, afectată de oboseală, în special de oboseala musculară după antrenamentul excentric de forță. Acest tip de încărcare poate provoca ceea ce se numește insuficiență proprioceptivă temporară, care poate persista până la cinci zile. Această pierdere temporară a sensibilității proprioceptive crește riscul de mișcări incorecte, pierderea echilibrului și accidentări.

Tratamentul propriocepției

În prezent, antrenamentul proprioceptiv este utilizat din ce în ce mai mult ca mijloc de îmbunătățire a coordonării și a abilităților de forță dinamică și ca metodă eficientă de reabilitare.

Îmbunătățirea abilităților proprioceptive poate fi realizată prin activități de mișcare selectate corespunzător. Exercițiile care solicită coordonare, care necesită un control precis al mișcărilor și, în același timp, stimulează aparatul senzoriomotor, sunt deosebit de eficiente.

Se utilizează diverse forme de exerciții de echilibru, de exemplu pe suprafețe instabile sau cu ajutorul unor mijloace ajutătoare, precum bosu, plăci de echilibru și saltele moi. Aplicarea vibrațiilor, care stimulează ciclic reflexul proprioceptiv și astfel susțin conexiunile senzorio-motorii, este, de asemenea, inclusă cu succes în programul de tratament.

Metodologia Freeman joacă, de asemenea, un rol important în reabilitare, ocupându-se în principal de tratamentul instabilității funcționale a articulațiilor gleznei. Profesorul Freeman a explicat că, în cazul supraîncărcării cronice a ligamentelor laterale externe, receptorii tendinoși reacționează la întinderea normală cu întârziere, astfel încât reacțiile musculare compensatorii apar, de asemenea, cu întârziere.

În astfel de cazuri, exercițiile de relaxare și tonifiere sunt insuficiente și, prin urmare, este necesar să se pună accentul pe îmbunătățirea propriocepției. Cu toate acestea, antrenamentul proprioceptiv ar trebui abordat nu doar ca parte a reabilitării după accidentări, ci și ca parte a măsurilor preventive pentru îmbunătățirea calității vieții.