Scolioză sau postură scoliotică? Diferențe în reabilitare

Majoritatea oamenilor sunt familiarizați cu termenul de scolioză. Nu este vorba doar de un „spate strâmb”, ci poate provoca dureri de spate, asimetrie la nivelul umerilor sau pelvisului, mobilitate limitată și, în cazuri mai severe, probleme respiratorii. Doi termeni care sunt adesea confundați sunt scolioza și postura scoliotică. Deși pot părea similare la prima vedere, sunt afecțiuni diferite, cu cauze, prognostic și tratamente diferite.

Scolioza-definiție și diagnostic

Scolioza este o curbură permanentă a coloanei vertebrale, vorbim despre o deformare tridimensională - coloana vertebrală nu numai că se curbează în lateral, ci se rotește și în jurul propriei axe. Este o deformare structurală cu grade variabile de severitate, de la cazuri ușoare care nu necesită tratament, până la deformări severe, care pot afecta negativ funcția organelor interne.

Parametrul cheie în evaluarea severității, adică a gradului de curbură, este unghiul Cobb. Acesta se măsoară pe baza unei imagini cu raze X, unde se determină așa-numitele vertebre terminale (vertebrele cele mai înclinate în partea superioară și inferioară a curburii). Se trasează o linie de-a lungul plăcii terminale superioare a vertebrei superioare, o linie de-a lungul plăcii terminale inferioare a vertebrei inferioare, iar de pe aceste linii se trasează perpendiculare. Unghiul dintre ele reprezintă unghiul Cobb.

Conform studiilor științifice, limita de 10° este criteriul minim pentru diagnosticarea scoliozei. Pentru un unghi de până la 20°, sugerăm monitorizarea pacientului și exerciții fizice, un unghi de 20-40° necesită fizioterapie și corset (în special la pacienții în creștere), iar în cazul unui unghi de peste 40-50° merită luat în considerare tratamentul chirurgical.

Postura scoliotică

Dacă scolioza este o deformare structurală a coloanei vertebrale cu potențial de progresie, postura scoliotică este o afecțiune funcțională și adesea reversibilă. Nu este o deformare osoasă reală, ci o consecință a dezechilibrului muscular, a compensării durerii (de exemplu, în cazul unei hernii de disc), a obiceiurilor de mișcare incorecte sau a încărcării asimetrice.

Vestea bună este că, odată ce cauza este înlăturată, coloana vertebrală poate reveni la normal. În postura scoliotică, nu există rotație a vertebrelor, coloana vertebrală este structural normală, iar deviația dispare odată cu corecția activă sau în decubit dorsal. Pe lângă radiografii, putem folosi și testul Adams (observarea spatelui în timp ce ne aplecăm înainte) pentru diagnostic.

Reabilitarea și rolul maseurului

Reabilitarea pentru scolioză și postură scoliotică diferă în principal prin scopul și intensitatea abordării: pentru scolioză, aceasta se concentrează pe încetinirea progresiei curburii, corectarea coloanei vertebrale, a respirației și a simetriei musculare (adesea folosind metode specifice, cum ar fi metoda Schroth) și poate fi combinată cu purtarea unui corset, în timp ce pentru postura scoliotică, este vorba în primul rând despre eliminarea cauzei funcționale - adică ajustarea dezechilibrului muscular, îmbunătățirea stereotipurilor de mișcare, întărirea sistemului de stabilizare și practicarea unei posturi corecte, prognosticul fiind foarte bun în majoritatea cazurilor.

Masajul joacă un rol complementar, dar extrem de important, în îngrijirea scoliozei. Scopul său nu este de a îndrepta coloana vertebrală, ci de a ajuta corpul să elibereze tensiunea musculară și să restabilească cel mai bun echilibru funcțional posibil.

Masajul poate îmbunătăți circulația sângelui și oxigenarea la nivel muscular, poate reduce tensiunea musculară unilaterală și poate crește percepția propriului corp. Cele mai potrivite tehnici sunt masajul clasic, masajul reflexogen al spatelui și gâtului, tehnicile moi, ventuzele și masajul, sau masajul concentrat pe trigger points.

Maseurul trebuie însă să acorde atenție poziției corecte a clientului și să evite pozițiile dureroase și presiunea excesivă asupra porțiunilor deja deformate ale coloanei vertebrale. Din punctul de vedere al maseurului, este așadar necesar să perceapă clientul în mod cuprinzător, nu doar ca un set de tensiuni musculare, ci ca un întreg funcțional, unde fiecare abatere afectează alte structuri.