Cotul tenismenului: o problemă, care nu afectează doar sportivii

Epicondilita laterală, cunoscută și sub numele de cotul tenismenului, este una dintre cele mai frecvente afecțiuni dureroase ale membrului superior în zona cotului. Deși numele este derivat de la mișcarea tipică devenită celebră de tenis, ea poate afecta de fapt pe oricine solicită excesiv și unilateral extensorii încheieturii mâinii, mușchii care trag dosul palmei spre antebraț.

Etiologia bolii

Numele bolii are un fundal istoric, deoarece era foarte frecventă în rândul jucătorilor de tenis. Suprasolicitarea repetată a mușchilor antebrațului în timpul mișcărilor de swing, în special la lovirea cu reverul, duce la microtraumatisme minore la nivelul tendonului.

Dacă acestea nu se vindecă suficient, apar condiții ideale pentru modificări degenerative ale tendonului (așa-numita tendinoză), însoțite de o reacție inflamatorie dureroasă în zona inserției, adică ceea ce cunoaștem sub numele de epicondilită laterală.

Manifestări clinice și diagnostic

Clinic, boala se manifestă ca durere în zona epicondilului lateral (proeminența osoasă a humerusului, palpabilă pe părțile laterale ale cotului), care se agravează odată cu purtarea greutății, compresia și extensia încheieturii mâinii.

Pacienții descriu adesea o forță de prindere scăzută și dificultăți în desfășurarea activităților zilnice. Inițial, durerea apare doar la efort, dar în stadii mai avansate poate persista chiar și în repaus. În stadiul acut, se poate observa și umflarea în jurul inserției, în timp ce în cursul cronic apare hipotrofia mușchilor antebrațului. Modificările reflexe și flexibilitatea limitată a articulației cotului sunt, de asemenea, tipice.

Epicondilita laterală apare la mulți muncitori care muncesc manual și care, efectuează mișcări monotone (de exemplu, muncitori în producție, zugravi, electricieni). Incidența este estimată la aproximativ 1-3% din populația adultă, grupa de vârstă 35-55 de ani fiind cea mai afectată.

Diagnosticul se bazează în principal pe examenul clinic, care se bazează pe datele obținute din istoricul medical și pe simptomele caracteristice detectate prin examenul fizic.

Sensibilitatea la palpare în epicondilul lateral și testele de provocare pozitive (de exemplu, extensia încheieturii mâinii cu rezistență, sau strângerea palmei) sunt tipice. Studiile imagistice precum ecografia sau RMN-ul sunt utilizate în principal în diagnosticul diferențial sau dacă tratamentul conservator eșuează.

Tratament

Primul pas în tratamentul epicondilitei laterale este o abordare conservatoare, care include ajustarea regimului de exerciții fizice și protejarea membrului superior afectat. Scopul principal al tratamentului este de a ameliora durerea, de a elimina inflamația și de a restabili funcția normală a membrului.

Fizioterapia combină diverse metode, de la tehnici blânde, exerciții izometrice ale extensorilor încheieturii mâinii, până la kinetoterapie, cum ar fi ultrasunetele, laserul sau terapia cu unde de șoc. În faza acută, se recomandă aplicarea de gheață și se pot administra medicamente pentru a reduce durerea și inflamația.

Exercițiile regulate de relaxare, masajul ușor și aplicarea corectă a benzilor kinesiologice sunt, de asemenea, o parte importantă a prevenției și reabilitării. Banda kinesiologică ajută la reducerea tensiunii musculare, în timp ce masajul promovează circulația sângelui. Un instrument excelent pentru automasaj este așa-numitul arici - o mică minge de masaj, pe care o puteți folosi oricând, chiar și în timpul unei pauze la serviciu.

Exerciții pentru acasă

Pentru exercițiile de acasă, putem folosi instrumente precum o sticlă mică umplută cu apă, sau un prosop. Pur și simplu așezați-vă, așezați antebrațul pe coapsă sau pe masă, astfel încât încheietura mâinii să se extindă liber peste margine și apucați sticla în mână. Mâna este în poziția inițială verticală orientată în sus și, mișcând încheietura mâinii, rotim încet antebrațul astfel încât palma să fie orientată în sus (supinație), apoi în jos (pronație).

Prosopul îl puteți folosi pentru a imita stoarcerea. În afecțiuni dureroase mai acute, strângeți prosopul în palme doar izometric - adică, fără nicio altă mișcare. Dacă însă durerea nu vă limitează, sau ca parte a unui exercițiu preventiv, puteți efectua stoarceri dinamice, pe una sau ambele părți.

Prognostic

În cazuri mai severe, se iau în considerare injecțiile cu corticosteroizi, iar dacă tratamentul conservator eșuează, se ia în considerare tratamentul chirurgical.

Prognosticul epicondilitei laterale este în general bun dacă tratamentul este început devreme și pacientul este instruit cu privire la măsurile preventive, cum ar fi optimizarea ergonomiei muncii, întinderea și întărirea regulată a mușchilor antebrațului și luarea constantă de pauze în timpul activităților monotone.

Totuși, dacă boala este neglijată sau nu este tratată adecvat, aceasta poate evolua către un stadiu cronic, în care durerea devine permanentă și limitează semnificativ calitatea vieții. Prin urmare, este important să nu subestimați primele simptome și să solicitați ajutor profesional.